Dependenta de jocurile de noroc

joc de norocDacă nu cunoaşteţi cele trei etape psihologice ale dependenţei de jocuri de noroc, mare atenţie…

1. Câştigurile iniţiale nu sunt interpretate de jucător drept rezultatul întâmplării, al hazardului, ci sunt considerate un merit personal. În general, suma pusă în joc a fost relativ modestă, iar jucătorul caştigător nu pune la bătaie o parte însemnată din suma obţinută, dar dă curs din ce în ce mai frecvent unor astfel de provocări.

2. Apoi, i se întâmplă, inevitabil, să piardă. Din ce în ce mai mult. El este, însă, convins că va câştiga din nou, că pierderile sale sunt cauzate de evenimente exterioare, care pot influenţa jocul. De obicei, el pierde sume mari şi începe să se îndatoreze. Joacă din ce în ce mai des, convins că îşi va reveni. Se împrumută, minte, comite infracţiuni pentru a obţine bani(furturi, escrocherii, falsuri); se crede mereu pe punctul de a recâştiga tot ce a pierdut, considerând că pasa proastă în care se află este tranzitorie. Nu are conştiinţa faptului că a devenit dependent de jocurile de noroc. Nu vede problema; totul se va regla. Îndatorarea accentuată aduce, însă, cu sine numeroase probleme, de ordin familial, profesional, social, etc.

3. Urmează faza disperării, când jucătorul a pierdut totul. Supraîndatorat, adesea (dar nu întotdeauna) delincvent, el cade în depresie. Îşi dă seama de situaţia în care se află şi, uneori, cere ajutor. Între 10% şi 15% dintre tentativele de suicid din lume sunt legate de adicţia la jocuri de noroc.

Tu, unde te situezi?

În cazul în care simţi că jocurile de noroc au pus sau urmează să pună stăpânire pe viaţa ta, nu ezita să apelezi la sprijinul unui consilier psihologic! Ştii cum se spune: “Mai bine mai târziu decât niciodată!” sau “Niciodată nu e prea trârziu!”.

Potrivit statisticilor, mai mult de 1% din populaţia Europei se încadrează în diagnosticul de jucător patologic. Deşi, deocamdată, dependenţa de jocuri de noroc nu este recunoscută drept o boală, oamenii de ştiinţă i-au precizat aspectele neurobiologice, care sunt aceleaşi cu ale adicţiei la substanţe psihotrope. Totuşi, jocul patologic este recunoscut ca maladie în DSM(Manualul diagnostic şi statistic al tulburărilor mintale – S.U.A ). Comparaţia cu consumul de droguri şi de alcool este mai mult decât justificată. Jucătorii împătimiţi vorbesc în aceşti termeni. De altfel, cum nici alcoolicii abstinenţi nu sunt consideraţi vreodată vindecaţi, chiar şi după ani buni de sevraj, jucătorii patologici rămân întotdeauna hipersensibili la tentaţia de a juca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *