Stii ce este anxietatea? Un simptom!

anxAnxietatea este cel mai prezent simptom, în boala psihică. Puterea ei te poate face captiv în propria minte. Există însă şi reversul medaliei. În cazul în care o analizezi dintr-o perspectivă corectă şi reuşeşti să o administrezi în sens adaptativ, anxietatea devine instrumentul perfect pentru creştere interioară şi dezvoltare personală. În timp ce frica este un răspuns la un pericol real, anxietatea are caracter anticipatoriu. Frica are legătură cu prezentul, iar anxietatea se raportează la viitor. Din acest motiv, frica are o durată scurtă, în timp ce anxietatea se poate croniciza, iar persoana afectată începe să-şi facă griji din orice. Fiind o teamă iraţională, anxietatea conduce la un comportament evitant, la abandon. Ea este însoţită şi de acuze somatice, cum ar fi stări de greaţă, indigestie, diaree, crampe, transpiraţie abundentă, probleme respiratorii, palpitaţii, etc. Apar, totodată, agitaţia motorie,  dificultăţile de concentrare, tulburările de somn. Rădăcinile anxietăţii trebuie căutate în prima copilărie, a cărei atmosferă a fost impregnată cu pesimism, teamă, frică, îngrijoarare. Anxietatea este un răspuns al persoanei la stres. Emoţiile negative pe care le generează distrag atenţia persoanei de la situaţia anxiogenă şi o catapultează într-o zonă de panică şi de inadaptare. De aici şi până la depresie sau la adicţia de alcool sau droguri nu mai este decât un singur pas. Acesta este momentul în care pacientul depune armele în faţa anxietăţii, pe care o percepe drept un inamic invincibil. Vestea bună este, însă, că anxietatea nu reprezintă un duşman, ci o resursă pe care ar fi cazul să o pui să lucreze în favoarea ta. Potrivit statisticilor, un sfert dintre persoanele anxioase dezvoltă atacuri de panică. Acestea se pot declanşa  în orice moment şi în orice loc, dar au o preferinţă pentru spaţiile publice, aglomerate, sau pentru perioada călătoriilor. Chiar dacă nu durează mult, atacurile de panică sunt atât de intense încât creează iluzia că nu se vor mai sfârşi niciodată. Ele pot fi tratate cu ajutorul medicamentelor şi al psihoterapiei. Spuneam că anxietatea poate fi un simptom al depresiei, atunci când intervin sentimente de inutilitate, de lipsă de sens şi de speranţă, de vinovăţie sau de lipsă de valoare. În acest caz, depresia poate fi diagnosticul principal. Anxietatea are o putere de contaminare foarte mare. Ea se poate transmite foarte uşor de la partener sau de la părintele extrem de anxios. Un alt amănunt deloc de neglijat este acela că negând sau minimalizând trăirile persoanei anxioase nu faci altceva decât să-i amplifici simptomele. Strategia optimă într-o astfel de situaţie o reprezintă oferirea de suport emoţional, de sprijin în soluţionarea problemelor curente. Prin psihoterapie nu se încearcă înlăturarea anxietăţii, ci gestionarea şi convertirea ei într-o resursă pentru schimbare. În popor, se spune că ceea ce nu te omoară te-ntăreşte.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *